DE ZI CU ZI,
Rate this posting:
{[['
']]}
La
prima vedere, aceste trei cuvinte nu au nimic în comun, însă vă voi lămuri de
îndată prin a vă povesti ceea ce mi s-a întâmplat în această seară.
Tocmai
ce mergeam grăbit spre casă cu capul în pământ, fără a privi prea atent la ceea
ce se petrecea în jurul meu, când deodată aud dinspre un colț mai întunecat o
voce : “Domnu’, domnu’, chemați vă
rog salvarea! Repede!”. Mă
apropii curios și totodată precaut de colțul de unde venea vocea. În timp ce
îmi indreptam pașii spre respectivul loc aud din nou aceleași cuvinte:
“Chemați salvarea, vă rog!”.
La picioarele mele se întindea un om
al străzii care, la prima vedere, părea că este într-o stare destul de
proastă.
După ce mă dezmeticesc iau
telefonul și apăs repede pe taste: 112. În scurt timp răspunde cineva. Stabilesc repede coordonatele mele și sunt
anunțat că va sosi un echipaj în aproximativ două minute. Între timp sunt
direcționat către echipajul de pe ambulanță. Sunt întrebat repede: Cum
se simte ? Respiră ? Ce simptome
prezintă ? Ce vârstă are ? De precizat este faptul că omul era conștient și
cooperant.
De îndată ce sosește ehipajul mă
simt ușurat, însă reacția medicului de pe ambulanță mă dă pe spate: “Ăăăă.....ăsta !? Ăsta l-am cules toată
iarna de pe stradă. El n-are nimic, așa face când vrea să se încălzească sau
are nevoie de ceva. E dus băiatul. E bine totuși că ne-ai anunțat.”
După ce le urez o seară liniștită îmi
continui drumul cu un rânjet fals pe buze. Ajuns acasă încerc să disec această
situație în minte. Din momentul în care l-am găsit pe respectivul întins pe jos
și până când a ajuns echipajul la mine nici un SINGUR om nu s-a oprit să se
intereseze de situație.Dacă era un caz real ? Nepăsare totală ! Oare să fi fost
din cauză că este un om al străzii uitat de familie și autorități ? Dar dacă
era o rudă, un prieten în acea stare ? Tot la fel recționau ?
Chiar dacă în această nu a fost
decât o “simulare” pe de o parte m
ă bucur că am ajutat într-o oarecare măsură un om, dar pe cealaltă parte
îmi pare rău pentru că sunt sigur că cineva avea nevoie mai mare de acea
salvare decât închipuitul bolnav.
Nu pot decât să închei cu un
sfat : de fiecare dată când
puteți da o mână de ajutor nu ezitați să o faceți, oricât de grăbiți ați fi,
priviți în jurul vostru și acolo unde este nevoie puneți umărul la salvarea sau
într-ajutorarea aproapelui vostru. O seară bună și ochii în patru!